Lucrul fascinant despre ancheta consilierului special John Durham este că continuă să dezvăluie lucruri despre Russiagate aproape întâmplător în dosare procedurale care aparent nu au legătură cu urmărirea penală a infracțiunilor procesuale. De exemplu o simplă declarație privind conflictul de interese în cazul unui avocat de calibru înalt acuzat că a mințit FBI-ul a scos în evidență un complot democrat de a spiona mai întâi candidatul apoi președintele Donald Trump în timp ce a furnizat acuzații ticăloase împotriva lui atât celor doi. FBI și CIA.
În septembrie Durham taxat Michael Sussmann partener în firma de avocatură din DC Perkins Coie aflat în serviciul Comitetului Național Democrat pentru mințirea FBI. Sussmann i-a transmis povestea discreditată Alfa Bank consilierului general al FBI James A. Baker susținând că nu acționează în numele nimănui în timp ce coordona de fapt cu un director de tehnologie și campania prezidențială a lui Hillary Clinton.
Vineri Durham a depus un act inofensiv Moțiune de întrebare în potențiale conflicte de interese în cazul Sussmann. Documentul de 13 pagini a subliniat că firma de avocatură care îl reprezintă pe Sussmann Latham & Watkins LLP a reprezentat anterior firma lui Perkins Coie fostul său partener Marc Elias și campania Clinton toate în relațiile cu ancheta Durham. Până acum atât de plictisitor cu excepția faptului că dosarul stabilește și rolul unei companii de tehnologie care a exploatat accesul la Trump Tower o altă clădire deținută de Trump un furnizor de asistență medicală și chiar biroul executiv al președintelui Statelor Unite. State (EOP) pentru a exploa datele de pe Internet pentru a stabili o inferență și narațiune care leagă pe atunci candidatul Trump de Rusia.
Deși documentele de la Durham nu numesc compania sau directorul acestea au fost identificate de New York Times ca fiind Neustar și respectiv Rodney Joffe. Durham spune că Neustar a fost angajat de administrația Obama accesează și întreține servere dedicate pentru EOP ca parte a unui aranjament sensibil prin care a furnizat servicii de rezoluție DNS. și a avut acces la aceste servere din cel puțin 2014.
Amintiți-vă că Sussmann a fost acuzat că a coordonat activitatea companiei de tehnologie cu campania Clinton inclusiv că a transmis FBI-ului povestea Alfa Bank. Se presupune că a divulgat povestea și presei care apoi a difuzat mai multe articole despre ancheta FBI care au fost promovate de Clinton însăși precum și de consilierul ei. Jake Sullivan acum consilierul pentru securitate națională al președintelui Joe Biden.
Potrivit Durham Sussmann a împachetat de asemenea povestea falsă a Alfa Bank cu o altă afirmație venită de la Joffe și Neustar că Trump și ajutoarele săi au folosit telefoane fără fir de fabricație rusească la Casa Albă și au dat-o CIA pe 9 februarie. 2017 la aproape trei săptămâni de la președinția lui Trump. Durham Nu am identificat niciun sprijin pentru aceste acuzații de Joffe.
Acum FBI nu ar trebui să spioneze americanii fără mandat în timp ce CIA nu ar trebui să spioneze deloc pe teritoriul SUA. Deci cum au răspuns aceste două agenții la aceste încercări de a le arma în scopuri politice? Ei bine știm că FBI a fost instrumental în trucul de a face presiuni pe consilierul pentru securitate națională al lui Trump Michael Flynn să demisioneze presupus a minți despre conversațiile sale perfect legitime cu ambasadorul rus în SUA.
Cât despre CIA directorul ei de atunci și confirmat Urătorul de Trump John Brennan l-a informat de fapt pe președintele Barack Obama în iulie 2016 că Clinton a semnat o propunere de a denigra Trump prin stârnind un scandal în care se pretinde intervenția serviciului de securitate rus. Trei zile mai târziu FBI a deschis o sondă numită Uraganul cu foc încrucișat nu vizează Clinton ci Trump.
Anterior ancheta lui Durham a dezvăluit sub-sursa primară a infamului Dosar Steel un alt defăimător împotriva lui Trump finanțat de campania Clinton folosindu-l pe Perkins Coie Elias și DNC ca decupări prin acuzarea lui Igor Danchenko. Fostul cercetător al Institutului Brookings l-ar fi alimentat pe spionul britanic Christopher Steele cu acuzațiile ticăloase despre Trump și Rusia. Dosarul a fost folosit ulterior de FBI pentru a justifica cererea instanței FISA de a-l spiona pe Trump în timpul campaniei și până la președinția sa prin consilierul de campanie Carter Page. Avocatul FBI Kevin Clinesmith a recunoscut că a falsificat dovezi despre Page pentru a obține mandatul FISA dar i s-a dat o palmă și o acuzație mai mică de mințire a agenților federali. El a fost condamnat la încercare de către un judecător prietenos iar licența sa de drept a fost restabilită de atunci într-un spectacol remarcabil de standarde partizane la Washington.
Narațiunea care reiese din toate aceste acuzații este că campania lui Clinton din 2016 a plătit un spion britanic pentru a fabrica un dosar de minciuni împotriva lui Trump a folosit o companie de tehnologie cu acces la serverele Casei Albe pentru a produce un alt set de minciuni și a alimentat ambele minciuni. FBI și CIA cu deplină cunoaștere a administrației Obama toate în încercarea de a-l împiedica pe Trump să câștige alegerile iar mai târziu să-i saboteze președinția. Acest lucru ar face Russiagate ordine de mărime mai rău decât Watergate scandalul implicând o spargere a birourilor DNC în 1972 care a sfârșit prin a-l forța pe președintele Richard Nixon să demisioneze un an mai târziu. Așadar evident aproape fiecare instituție de presă corporativă din SUA din care 99% a susținut-o pe Clinton în 2016 la urma urmei și-a petrecut ultimii cinci ani țipând despre coluziunea Trump-Rusia (literal inexistentă) și descriind-o ca fiind mai rea decât Watergate. La urma urmei proiecția este cea mai veche piesă din cartea de propagandă.